Scurt istoric

În anul 2011, doctorul în științe medicale Vasile Sofronie este transferat din funcția de medic-șef al Centrului de Sănătate Publică Edineț în funcția de asistent universitar la Catedra de epidemiologie. Teza sa de doctor în științe medicale Optimizarea supravegherii epidemiologice la nivel de teritoriu rural, susținută cu succes în anul 2002, este una de pionierat în epidemiologia națională. Din anul 2014 activează în funcția de conferențiar universitar – responsabil de instruirea rezidenților epidemiologi și instruirea studenților în cadrul cursului Promovarea sănătății și educația pentru sănătate. Este coautor al Ghidului metodic Instruirea postuniversitară prin rezidențiat în cadrul specialității Epidemiologie (2015), autor al Îndrumarului metodic pentru instruirea studenților la cursul Promovarea sănătății și educația pentru sănătate, coautor al manualului Epidemiologie generală și Epidemiologie – manual de lucrări practice, conducător ştiinţific la 32 de lucrări de licenţă, autor al 36 de lucrări ştiinţifice și didactice.

În anul 2002, după absolvirea rezidențiatului în Epidemiologie, este înmatriculată la doctorat la Catedra de epidemiologie Angela Paraschiv. În anul 2006 susține cu succes teza de doctor în medicină cu tema Epidemiologia  infecțiilor septico-purulente nosocomiale la etapa contemporană (pe modelul mun. Chișinău), iar în anul 2007 este angajată la Catedră în funcția de asistent universitar.

Din anul 2010 ocupă funcția de conferențiar universitar, iar din 2011 – funcția de șef de studii la Catedra de epidemiologie.

Între anii 2007 și 2013 este secretar științific al Societății Epidemiologilor și Microbiologilor din Republica Moldova.  Este menționată cu două medalii de bronz la Expoziția Internațională INFOINVENT-2007și Expoziția Internațională PROINVENT – 2009, Cluj-Napoca.

În anii 2010-2011 este coordonator al proiectului de cercetare Impactul factorilor de risc în dezvoltarea hepatitelor virale acute, cronice şi ciroze hepatice în diferite grupuri de populaţie din cadrul Programului de Stat Epidemiologia  hepatitelor şi  cirozelor,  profilaxie şi metode  avansate de tratament. Este autor și coautor a 25 de lucrări științifice și didactice, inclusiv o monografie, 3 manuale, 3 lucrări metodico-didactice, un brevet de invenție, 22 de publicații. Din anul 2011 este expert în cadrul Consiliului Național de Acreditare și Atestare a instituțiilor medicale din Republica Moldova.

Conform repartizării Ministerului Sănătății al Republicii Moldova, în anul 1993, la Catedra de epidemiologie, în funcția de asistent universitar este angajată Luminița Guțu, absolventă a Facultății de Pediatrie a USMF „Nicolae Testemițanu”. În 1994 este înmatriculată la studii de doctorat în cadrul Catedrei. În anul 2009 susține teza de doctor în ştiinţe medicale cu tema Aspecte epidemiologice și sociale ale infecției HIV/SIDA în Republica Moldova. Din anul 2010, activează în funcția de conferențiar universitar. Este autor sau coautor a peste 40 de lucrări științifice și didactice.

În anul 1991, pentru completarea efectivului cadrelor didactice, la Catedra epidemiologie a fost repartizat Adrian Cotelea, absolvent al Facultății de Medicină Preventivă, în funcție de asistent universitar.

Între anii 1992 și 1995  a făcut doctorantura la Catedra de epidemiologie, iar în anul 1999 a susţinut teza de doctor în ştiinţe medicale cu tema Contribuţii la optimizarea supravegherii epidemiologice în boala diareică acută etiologic nedeterminată. În anul 1999, prin ordinul Ministerului Apărării, Adrian Cotelea a fost înrolat în Armata Naţională, unde a activat prin contract, pe parcurs de trei ani, în calitate de ofiţer-medic epidemiolog, şef al Secţiei de epidemiologie a Centrului Medicină Preventivă al Ministerului Apărării.

În anul 2002 a revenit la Alma Mater, unde a activat în calitate de lector superior în cadrul Catedrei de epidemiologie, iar din 2005 este conferenţiar universitar. Pe parcursul activităţii sale la Catedra de epidemiologie a deţinut funcţia de şef de studii (2002-2010), inspector în Secţia didactică – responsabil pentru stagiul practic al studenţilor (2003-2016), prodecan – responsabil pentru instruirea studenţilor la specialitatea Sănătate Publică (2006-2016); din anul 2016 şi până în prezent este prodecan al Facultății de Medicină nr.1, responsabil pentru stagiul practic al studenţilor. Este autor sau coautor a 74 de lucrări ştiinţifice și didactice, deținător al Diplomei Prezidiului AŞM, pentru ciclul de lucrări ştiinţifice Supravegherea epidemiologică în boala diareică acută (1997).

Din iunie 1990, Catedra de epidemiologie este condusă de Viorel Prisacari (a.n. 1946) – doctor habilitat în ştiinţe medicale, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Medicale din România și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, absolvent al primei promoţii a Facultăţii de Medicină Preventivă, discipol al profesorului Eli N. Şleahov, autor a peste 400 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 12 manuale şi 10 monografii, 35 de brevete de invenţie. A fost participant activ la lichidarea epidemiei de holeră din anul 1995. Din 1990 este preşedinte al Societăţii Ştiinţifice a Epidemiologilor și Microbiologilor din Republica Moldova, membru al Comisiei Extraordinare Antiepidemice pe lângă Guvernul Republicii Moldova (din 2009 Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică), specialist principal al Ministerului Sănătăţii în domeniul epidemiologiei (1990–2012), membru și vicepreședinte al Consiliului Științific, iar din 1995 – membru al Senatului şi al Consiliului Administrativ al USMF „Nicolae Testemiţanu”. Între anii 1993 și 1998 a fost președinte al Consiliului Științific Specializat de susținere a doctoratelor în Medicina Preventivă, între anii 1996 și 2008 – preşedinte al Comisiei Republicane de Atestare a Medicilor Epidemiologi, din 2008 – membru al acestei comisii, din 1997 – membru al Consiliului Sanitaro-Epidemiologic, din anul 2000 – membru al Prezidiului Consiliului de Experți al Ministerului Sănătăţii, în perioada 1999-2001 – membru al Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al Republicii Moldova. Din anul 2004 este membru al Secţiei medicale a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, din 2009 –  membru al Biroului Secției medicale și Asambleii AȘM, iar din 2016 – vicepreședinte al AȘM. În perioada 2012- 2017 este Președinte a Comisiei de Experți a CNAA în Medicina Fundamentală, Medicina Interdisciplinară și Științe ale Sănătății. Pe parcursul a 23 de ani (1991-2013), deține funcția de prorector pentru activitatea științifică a USMF „Nicolae Testemițanu”. În anul 2001 este ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova de Legislatura a XV-a (2001 – 2003). Cetățean de Onoare al Statului Nebraska – SUA (2002) și al satului natal Gașpar (2016). Membru de Onoare al Societății Științifice a Epidemiologilor din România (1994) și al Asociației Naționale a Specialiștilor în Supravegherea și Controlul Infecțiilor din Federația Rusă (2016). Laureat al „Premiului Mare al AGEPI” (2004), Premiului „Inima de Aur” (2005), Premiului Guvernului Republicii Moldova (2009), Premiului AȘM (1996, 2007) pentru realizări performante în medicină. În anul 2009, AȘM i-a conferit titlul onorific „Savantul anului”.Deținător al titlului onorific „Om Emerit al Republicii Moldova” (1999) și al titlului onorific „Inventator remarcabil”, a fost decorat cu medalia de aur OMPI, Geneva (Elveția) pentru substanțe noi antibacteriene și antifungice (2002). Cavaler al Ordinului „Gloria Muncii” (2010). Deținător al medaliei „Meritul Civic” (1995), „Dimitrie Cantemir” (2006), „Nicolae Milescu-Spătarul” (2016). Membru al colegiilor de redacție ale revistelor științifice de specialitate: Revista de Știință, Inovare, Cultură și Artă „AKADEMOS” (Chișinău); „Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe medicale (Chișinău)”; „Curierul Medical” (Chișinău); „Sănătate publică, Economie și Management în medicină” (Chișinău); „Revista Medico-chirurgicală” (Iași); „Журнал Микробиологии, Эпидемиологии и Иммунобиологии” (Москва); Журнал «Эпидемиология и инфекционные болезни» (Москва); Журнал «Медицинский альманах (Нижний Новгород); „Журнал Медиаль” (Нижний Новгород) „Moldavian Journal of Health Sciences” (Chișinău). Autor al manualelor „Epidemiologie generală” (2012) și „Epidemiologie specială” (2015).Din anul 1975 predarea epidemiologiei are loc şi la  facultăţile de medicină generală şi pediatrie. Aşadar, începând cu anul 1975 epidemiologia este predată la toate facultăţile, cu excepţia Facultăţii de Farmaceutică, sarcina principală a catedrei rămânând instruirea medicilor epidemiologi.

În anul 1981, la Catedra de epidemiologie şi imunologie a fost deschis cursul de perfecţionare a medicilor în imunologie cu contribuţia prof. E.N. Şleahov. De menţionat faptul că este cel de-al doilea curs de imunologie organizat în fosta Uniune Sovietică după cel din or. Novosibirsk, inițiat de vestitul imunolog, academicianul Rem Petrov. Lucia Andrieş, doctor în medicină, conferenţiar, a fost responsabilă  de cursul de imunologie.  Actualmente L.Andrieș este doctor habilitat în ştiinţe medicale, profesor universitar.

În anul 1986, cursul de imunologie este transferat în cadrul Facultăţii de Perfecţionare a Medicilor, fiind condus până în prezent de profesorul universitar Lucia Andrieş, autor al 360 de lucrări științifice și didactice, inclusiv 20 de manuale și compendii. Pentru activitate didactico-științifică fructuoasă, Lucia Andrieș a fost decorată cu medalia „Nicolae Testemițanu” și cu medalia „Dimitrie Cantemir”. Deține titlul onorific „Om Emerit”.

În anul 1978, în colectivul Catedrei se încadrează dl Valeriu Chicu, care activează timp de zece ani în calitate de lector superior. În anul 1984, susţine cu succes teza de doctor în ştiinţe medicale cu tema Aprecierea epidemiologică a vaccinării contra antraxului prin stimularea procesului imunogen cu levamizol şi, ulterior, obţine titlul didactic de conferenţiar universitar.

Concomitent cu funcţia de conferenţiar universitar la Catedra de epidemiologie, Valeriu Chicu îndeplinește funcția de decan al Facultăţii de Medicină Preventivă (1989-1995); vicedirector, ulterior, director general al Centrului Naţional de Sănătate Publică (1995-1997), viceministru al sănătăţii şi medic-şef sanitar de stat al Republicii Moldova (1997-2001).

Pe parcursul a 14 ani (2001-2014), Valeriu Chicu deține funcţia de prorector pentru relaţii internaţionale a USMF „Nicolae Testemițanu”, apoi – consultant în promovarea cooperării internaţionale.

A publicat 112 lucrări ştiinţifice, inclusiv monografii, manuale, ghiduri şi a participat activ în elaborarea programelor naţionale de profilaxie şi combatere a bolilor infecţioase prioritare pentru sănătatea publică din Republica Moldova.  Cavaler al Ordinului „Gloria Muncii”. 

Conferențiarul universitar Valeriu Chicu s-a stins din viață la 27.09.2016.

Din anul 1975 și până-n 1992, cursul de specializare şi perfecţionare a medicilor a fost condus de dl Mihai Barabaş (1934-2013), doctor în ştiinţe medicale, conferenţiar universitar, absolvent al Facultăţii de Medicină Preventivă din or. Odesa (1958). Fiind epidemiolog-şef al Ministerului Sănătăţii între anii 1965 și 1975, a adus un aport considerabil la perfecţionarea serviciului sanitaro-epidemiologic din Republica Moldova, mai  cu seamă la organizarea sistemului de protecţie sanitară a teritoriului de importul infecţiilor convenţionale. A fost participant activ la lichidarea epidemiei de holeră în Karakalpakia (1965) şi Moldova (1970). În anul 1971 M. Barabaş a susţinut teza de doctor în medicină cu tema Eficacitatea epidemiologică a vaccinării antirujeolice, în care a elucidat experienţa vaccinărilor în masă împotriva rujeolei în Republica Moldova, la care a luat parte activă. În perioada 1996-2011 conferențiarul M. Barabaş a fost responsabil de instruirea rezidenţilor epidemiologi. Este autor a circa 130 de lucrări ştiinţifice în epidemiologie, inclusiv 2 monografii, 3 manuale şi mai multe îndrumări metodice de instruire în rezidenţiat. Este deţinător al titlului onorific de Medic Emerit al Republicii Moldova, al insignei „Emerit al ocrotirii sănătăţii” și al medaliei „Nicolae Testemiţanu”.

În anul 1972, la Catedra de epidemiologie a fost fondat cursul de specializare şi perfecţionare a medicilor în domeniul epidemiologiei. În perioada 1972-1975, responsabil de realizarea cursului a fost numit doctorul în ştiinţe medicale, conferenţiarul universitar G. Obreja (a.n. 1941), care ulterior a îndeplinit funcția de șef de studii la Catedra de epidemiologie, iar între anii 1980 și 1983,  sub egida OMS, a activat în calitate de profesor consultant la Institutul de Medicină din Laos, unde a fondat Catedra de epidemiologie și parazitologie cu predare inițială în limba franceză. Mai apoi, după editarea manualelor pe care le-a elaborat, s-a trecut la predarea în limba laoțiană. Este autor a peste 100 de lucrări științifice și metodico-didactice în domeniul epidemiologiei. În anul 1992 cursul de perfecţionare a medicilor-epidemiologi este transferat în cadrul Facultății de Perfecţionare a Medicilor, iar din anul 2014 revine în cadrul Catedrei de epidemiologie. Din anul 1992 până-n prezent cursul este condus de conferenţiarul universitar G. Obreja.

Conform cerinţelor şcolii superioare, în fruntea Cursului de epidemiologie trebuia să fie un savant-epidemiolog cu o bună pregătire în domeniu. Astfel, a fost ales profesorul Eli Şleahov care, până atunci, după absolvirea Institutului de Medicină din Taşkent, pe parcursul anilor 1942-1945, a activat în Republica Kara-Kalpacă în funcţia de medic epidemiolog, apoi între anii 1945 și 1950 – în funcţia de şef-adjunct al Direcţiei sanitaro-epidemiologice a Ministerului Sănătății din RSSM. În perioada 1950-1974 a activat în Institutul de Cercetări Știinţifice în Domeniul Igienei şi Epidemiologiei din Moldova, la început în funcţia de şef al Laboratorului de epidemiologie a bolilor infecţioase, iar mai apoi, pe parcursul anilor 1960-1974, în postul de director-adjunct al acestui Institut în  probleme de ştiinţă. Concomitent, din anul 1967, conduce cursul, apoi Catedra de epidemiologie a Institutului de Stat de Medicină din Chișinău prin cumul, iar din 1974 până în anul 1990 activează în calitate de şef titular al acestei catedre.

Aşadar, la momentul fondării Catedrei profesorul Eli Şleahov avea deja o  experienţă bogată ştiinţifico-practică în epidemio­logie. Conduce Catedra pe parcursul a 23 de ani. După ce pregăteş­te o pleiadă de epidemiologi şi ucenici savanţi şi pedagogi, pensionându-se la vârsta de 70 de ani (mai, 1990), se stabilește cu traiul în Israel, unde a activat în ştiinţa epidemiologică (Departamentul de Boli Infecţioase al Centrului Medical „Sheba” din Tel-Hashomer) până la sfârşitul vieţii. Profesorul universitar Eli Şleahov, personalitate marcantă în ştiinţa naţională şi mondială, talentat epidemiolog şi pedagog, doctor habilitat în ştiinţe medicale, Om Emerit al Republicii Moldova, membru activ al Academiei de Știinţe din New-York, s-a stins din viaţă în ziua de 28 iulie 2005, în or. Netania (Israel), la cel de-al 86-lea an de viaţă.

Este semnificativă contribuţia profesorului E. Şleahov în teoria și practica medicală. Studiază, sub toate aspectele, zooantroponozele, elaborează clasificarea ecologică a bolilor infecţioase, acceptată şi aplicată mai apoi atât în ţară, cât şi peste hotare. Este deosebită contribuţia prof. E. Şleahov la studierea patogenezei şi imunologiei antraxului. În domeniul ştiinţei aplicative conduce procesul de  elaborare a  preparatelor  de  diagnostic  imunologic „Antraxina”  şi „Tetanina”, preparate care au găsit o aplicare largă nu numai în practica medicală din ţară, dar şi de peste hotare. Sunt înalt apreciate de către specialişti lucrările în domeniul epidemiologiei infecţiilor respiratorii şi digestive, imunostimulării procesului vaccinal, infecţiei stafilococice, mecanismului vertical de transmitere, realizate sub conducerea profesorului E. Şleahov.

Pe lângă explorările teoretice, E. Şleahov participă activ la organizarea şi promovarea diverselor acţiuni antiepidemice pe teren şi activități de instruire a cadrelor. A pregătit 19 doctori şi doctori habilitaţi în ştiinţe medicale, precum şi un număr mare de specialişti-epidemiologi, care, actualmente, activează practic în toate centrele de medicină preventivă din Moldova şi în cadrul USMF „Nicolae Testemiţanu”.

Activitatea editorială a savantului E. Șleahov este deosebit de fructuoasă. A publicat peste 400 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 23 de monografii și manuale. De un deosebit succes printre medici şi studenţi pe parcursul a trei decenii s-a bucurat îndrumarul-manual „Epidemiologia practică”, apărut în 5 ediţii în ţară, fiind tradus şi editat în Franţa.

Peste un sfert de veac (1964-1990), profesorul E. Şleahov a condus Societatea Ştiinţifică a Epidemiologilor, Microbiologilor şi Parazitologilor, precum şi Societatea Imunologilor din Republica Moldova (1978-1990). Timp de 45 de ani (1946-1990), a activat ca membru-expert al Comisiei Extraordinare Antiepidemice a Consiliului de Miniştri din Republica Moldova.

Profesorul Eli Şleahov a deținut și funcţiile de vicepreşedinte al Consiliului Ştiinţific Medical de pe lângă MS al RM (1960-1990), redactor şef-adjunct al revistei „Ocrotirea sănătăţii” (azi „Curierul medical”) între anii 1977 și 1990, membru al Consiliului redacţional al revistei „Microbiologie, epidemiologie şi imunologie” (Moscova), între anii 1967 și 1990 a fost Epidemiolog Principal al Ministerului Sănătăţii al RM. Mai mulţi ani la rând (1974-1990), a condus Comisia republicană de atestare profesională a epidemiologilor, microbiologilor, imunologilor şi parazitologilor din republică, a fost membru al mai multor Consilii Ştiinţifice din Republica Moldova şi Ucraina, membru al Centrului Republican de Terminologie pe lângă AŞM, membru al conducerii Societăţii de prietenie URSS-Franţa.

Fiind un savant recunoscut şi poliglot, prof. E. Şleahov a ţinut prelegeri în probleme de epidemiologie în mai multe ţări (Franţa, România, Ungaria, Bulgaria, Cambodgia, Guineea, Senegal, Gabon etc.), a fost lector permanent al cursurilor internaţionale de epidemiologie de pe lângă Institutul „Louis Pasteur” din Paris, precum şi membru al Vaccinologilor din Lyon (Franţa).

Pentru performanţe în ştiinţă, pregătirea cadrelor medicale şi activitate publică prodigioasă profesorului E. Şleahov i-a fost conferită medalia de aur la Expoziţia Internaţională din Plovdiv, medalia de aur şi de argint la EREN (Moscova), a fost Membru de Onoare ale Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, a fost decorat cu mai multe medalii.

Atitudinea deosebită faţă de obligaţiunile sale profesionale şi față de ştiinţă, erudiţia şi tactul de pedagog, modul de viaţă bine organizat şi calităţile personale i-au adus profesorului Eli N. Şleahov stima şi dragostea binemeritată din partea colegilor şi prietenilor de pretutideni, din partea discipolilor şi studenţilor.

În anul 1992, la cel de al III-lea Congres al Igieniştilor, Epidemiologilor, Microbiologilor şi Parazitologilor din Republica Moldova este ales Membru de Onoare al Societăţii Ştiinţifice a Epidemiologilor, Microbiologilor şi Parazitologilor din Republica Moldova, iar în anul 1997 participă la cel de al IV-lea Congres al Igieniştilor, Epidemiologilor, Microbiologilor şi Parazitologilor din Republica Moldova (Chişinău). În a. 1998 participă la Cursurile Internaţionale de Instruire a Epidemiologilor în imunoprofilaxie, desfăşurate la Chişinău.

În septembrie 2000, Eli Şleahov, în calitate de invitat de onoare, cu prilejul împlinirii a 80 ani de la naştere, este omagiat de întreaga Societate a Epidemiologilor şi Microbiologilor din Republica Moldova. A fost un prilej binemeritat pentru profesorul Eli N. Şleahov de a face un mic popas în calea realizărilor şi de a primi sincere felicitări și mulţumiri pentru dăruirea de sine din partea compatrioţilor. Ţinem să menţionăm că festivitatea aniversară a avut loc în incinta USMF „Nicolae Testemiţanu” – universitatea unde Domnia Sa a activat fructuos 23 de ani, pregătind mai multe generaţii de epidemiologi.